Două vorbe despre minciună, II

images (27)

Chiar și cei mai sinceri oameni mint din când în când. Cine nu a spus, când a fost întrebat, ”Da, noua tunsoare îți vine foarte bine” sau ” Friptura a ieșit minunat”?

Copiii încep de obicei să mintă în jurul vârstei de 4 ani. Acesta este momentul când înțeleg că ceilalți au gânduri diferite de ale lor. Minciunelele sunt mai ales povestioare, exagerări sau încercări de a ieși din încurcături. De exemplu, o fetiță poate să spună o poveste despre un urs care vine în camera ei noaptea și un băiețel este posibil să spună că el poate să zboare. La această vârstă, copiii nu au capacitatea de a gândi că ceea ce spun este bine sau rău. Doar se joacă cu limbajul și cu ideile. Adulții sunt destul de toleranți cu acest tip de minciună.

Însă, cu timpul, cei mai mulți copii încep să învețe că a minți nu este acceptabil. Părinții le spun să fie sinceri și le amintesc asta spunându-le ”Dacă nu îmi spui adevărul, o vei încurca” sau ” Nu mă minți!”.

Oricum, pentru anumiți copii, să spună minciuni devine o obișnuință și continuă să mintă până la adolescență, și chiar și atunci când devin adulți. Atunci când adulții mint, în general încearcă să facă oricare dintre cele de mai jos:

  1. Să iasă dintr-o încurcătură. Cel mai întâlnit motiv pentru a spune o minciună este evitarea unei probleme. De exemplu,  ”Domnule politist, mergeam cu 60 km/h” sau ”Îmi pare rău că am întârziat, traficul a fost îngrozitor”.
  2. Să se protejeze pe ei înșiși sau pe cei dragi. Aceasta se referă la a inventa scuze. ” Am încercat să sun, dar nu mai aveam baterie la telefon” sau ” Nu a vrut să fie nepoliticos, era doar obosit”.
  3. Să aibă o imagine mai bună în fața celorlalți. ” Întotdeauna mănânc sănătos și fac zilnic exerciții fizice” sau ” Nu mint niciodată”.
  4. Să obțină ceea ce vor.

Adultii care și-au făcut un obicei din a minți, nu au fost corectați de către părinții lor, atunci când  erau copii. Când un copil minte, un părinte grijuliu îl confruntă. Dar, cu adulții, minciunile sunt de obicei trecute cu vederea de către ceilalți. De exemplu, dacă știi că fratele tău exagerează în ceea ce privește venitul lui (ca să aibă o imagine mai bună), s-ar putea să nu îi spui nimic. Sau, dacă esti pasager într-o mașină care este oprită pentru depășirea vitezei de către un polițist, s-ar putea să nu spui că șoferul conducea de fapt cu 100 km/h. Acest fapt de a nu primi un feedback de la părinți atunci când un copil minte, este unul dintre motivele care transformă un adult într-un mincinos. El nu realizează că alții observă minciunile lui. Ceea ce pierde mincinosul este un lucru foarte important în viață. Pierde respectul celorlalți.

Posted in Uncategorized and tagged , , .