Thanks, FB

xfbb_20120504125037_320_240

Înainte de  1990, cei mai buni elevi la învățătură erau afișați, în fiecare an, la Tabloul de Onoare al școlii respective. Acest fapt reprezenta o recunoaștere a meritelor noastre, o mândrie și o admirație, totodată.

Astăzi, copiii de ieri, adulți acum, au în continuare nevoie de recunoaștere socială, iar aceasta poate fi obținută prin intermediul rețelei facebook.

Postările se înscriu în același registru, dorință de afișare și de admirație, numai că, de data aceasta, nu mai vine cineva din exterior să ne certifice meritele, ci noi înșine o facem. Cosmetizăm fotografii, dăm check-in de prin toate locurile unde, cu sacrificii unii dintre noi ajungem, ne exprimăm diverse păreri, postând linkuri către o figură publică care are mai multă autoritate decât avem noi și care pare a avea aceleași opinii, dăm like la orice este cool, ne tăguim pentru a se vedea cât de mulți suntem noi ăștia mai deștepți, mai frumoși, mai plini de succes, ne updatăm fiecare schimbare de statut, ca să știe lumea că suntem moderni și nu mai putem merge la culcare până nu citim newsfeed-ul, ca să fim la zi cu informațiile despre ceilalți.

Da, acum nu ne mai spune nimeni cât de grozavi suntem (unora dintre noi nu li s-a spus niciodată), nu mai așteptăm acest lucru, nu mai avem răbdare sau nici măcar nu ar mai fi cazul, însă o facem noi, din ce în ce mai bine.

Poate nu are substrat, poate este o etalare fără conținut, superficială, de fapt, nici că ne pasă. Suntem văzuți, deci existăm, nu este suficient?!

Mulțumim tabloului nostru de onoare, pardon, FB.

Posted in Uncategorized.